Masina, o necesitate in SUA - partea a II-a

     Am decis noi sa ne cumparam masina noua iar leasingul era varianta cea mai convenabila. Nu doream o rata mare pe luna si incercam sa dam si un avans mai mic. Aici leasingul e un pic diferit fata de ce stim  ca exista in Romania. Cine ia o masina in leasing nu se gandeste sa o si pastreze si de aceea valoarea reziduala este mare iar rata lunara mica. De exemplu la o masina care costa undeva la 18 000$ - 19 000$ platesti din rate in jur de 7 000$ iar valoarea reziduala este 12 000$. Dobanda este foarte mica si variaza in functie de incadrarea finantarii. Cea mai mica este de 0.9%.
     Deasemenea auzisem ca toti dealeri de masini accepta si masina veche la schimb, iar a noastra cum era un hrab era clar ca o vom da. Am hotarat in principiu sa ramanem tot la masini japoneze si am inceput cautarile. Nu e foarte greu deoarece a fost de ajuns sa imi au numarul de telefon si adresa de email pe un site de intermediere pentru cumparari de masini ca au inceput sa curga ofertele de tot felul. Partea proasta era ca din nou eram oarecum presati de timp deoarece Nissanul nu mai avea mult si trebuia cumva sa-l ducem la dealer sa mai luam ceva bani si pe el.
     Per total nu pot sa zic ca mi-a placut toata aceasta experienta deoarece delaeri auto au un stil foarte uracios de a vinde. Primul dealer care mi-a trimis oferta prin email si care a fost atractiva era undeva intr-un orasel chiar la iesirea din Philadelphia si era vorba de un Chevy Cruze. Reprezentatul firmei care mi-a dat email si care m-a rugat sa confirm chiar in ziua intalniri ca voi ajunge nu era prezent in show room. Primul semn de neseriozitate mi-am zis. Intreb de oferta primita pe email mi se zice ca nu mai e valabila desi o primisem cu cateva zile inainte. Incercand sa aflu de ce nu mai e valabila cel cu care discutam mi-a zis ca de fapt nici nu exista si ca cel cu care am vorbit are ,,un stil mai agresiv de vanzare" pentru a atrage lumea in showroom. Adica minte pe fata doar sa mergi la ei si mai departe vad ei cum se descurca.
     Un alt lucru care nu imi place este ca daca nu esti un mare fan de masini si nu stii ce cauti exact nu iti spune un pret aproximativ. Incercam sa aflu un  pret de pornire si ii spuneam ca nu ma intereseaza marca, model doar pretul conteaza. El insista sa merg sa o conduc sa vad daca imi place. Eu ii spuneam ca masinile noi toate merg la fel din punctul meu de vedere..el ca sa simt masina :)). Nu cred ca sunt nici eu un client prea placut pentru dealeri auto. Intr-un final, am obtinut o oferta de la el si ca revin in 2-3 zile sa close the deal. Evident ca nu aveam de gand sa revin la ei insa am decis sa ma folosesc de oferta lor pentru a avea un punct de plecare la ceilalti dealeri.
     Oricum noi vroiam o japoneza asa ca intr-o vineri seara impreuna cu Andreea am luat la rand Toyota, Hyundai si Honda. Nissan am zis ca nu, ca inca aveam sechele de la Altima :). Toyota a picat din prima datorita pretului si mi s-au parut cei mai profi ca macar mi-au zis sincer ca nu imi pot oferi nimic si nu au incercat sa ma ia cu simtitul masinii si alte prostii. Hyundai cu un Elantra aveau oferta buna insa am zis sa incercam si la Honda. Era deja destul de tarziu cand am intrat in reprezententa Honda. Practic nu am apucat sa intram ca am fost abordati din parcare de un baiat (mai tarziu aveam sa aflam ca era nou angajat si noi eram primii clienti:)) si am inceput clasic cu povestea mea. Am oferta asta de la Chevy dar cineva mi-a recomandat dealerul vostru ca aveti oferte bune asa ca daca puteti sa oferiti ceva mai ieftin cumpar de la voi. Inca un lucru care nu imi place este ca petreci mult timp asateptand. Nu stiu cum se face ca niciodata cel cu care discutii nu poate sa ofere nici o informatie pana ce nu merge in spate sa discute cu sefu'. Asa ca negocierea noastra s-a intins vreo ora, timp in care 45 de minute am asteptat si faceam telefonul fara fir. Oribil. Mi-am si promis ca la urmatoarea masina pe care o cumpar voi incepe din timp si le spun ca daca ma lasa singur plec. Ori discuta cu mine ori ma duce la sefu'.
     In fine, aproape de ora inchiderii cadem de acord la rata lunara, la avans si la pretul pe Altima, 1000$. Totul era sa porneasca :). Fiind tarziu urma sa finalizam a doua zi totul. Noi trebuia sa mai ducem cateva acte:  dovada cu salariul si cateva nume de persoane din SUA care ne recomanda. Tot a doua zi, urma sa ne verifice istoricul si sa ne accepte sau nu pentru finantare.
     Sambata dimineata la ora 10.00 eram in show room si am plecat cu masina la ora 17.00!!!. Parca cumparam o flota intreaga nu o masina amarata dintre cele mai ieftine. In tot acest timp, eu tot ce aflam de la baiatul meu cel nou era ca asteptam sa vedem ce zice banca. Pe la ora 14 apare directorul financiar care imi spune ca preluat actele mele (dupa 4 ore!!!) si ca revine in scurt timp cu un raspuns. In mod normal ar fi trebuit sa plec insa Nissanul pornise dimineata si era deja in curtea lor :) plus ca ceea ce imi oferise era pe placul nostru si nu stiam daca mai gasesc asa oferta. Si am acceptat sa astept si am tot asteptat. Cel mai rau era ca nu aflam nici un motiv, nici o explicatie de ce trebuie sa astept.
     Intr-un final revine directorul financiar cu vesti. E gata. pot sa iau masina. Am obtinut finantare cu acelasi pret pe Altima, acelasi avans rata lunara mai mare cu 20$ (crescuse de la 150$ la 170$!!!). Deja nu mai aveam nervi de nimic si i-am si zis ca este o pacaleala si ca sunt niste escroci iar eu sunt pus in fata faptului implinit. Puteam sa refuz insa dupa atatea ore de asteptare 20$ nu mi se pareau asa multi. Oricum nu mai intelegeam nimic. Saracul meu baiat era mai pierdut ca mine si nici el nu stia sa imi explice prea mult. El atat stia - banca, asteptam sa vedem ce zice banca...incepusem sa cred ca banca e o entitate superioara care ne dicteaza totul in viata.
     In timp ce semnam actele cu managerul financiar am primit raspunsurile la toate intrebarile mele. Pe scurt totul a durat asa mult deoarece in prima faza nu am fost acceptat la finantare. Scorul meu era bun (711) insa timpul petrecut in SUA si faptul ca aveam doar un card de credit trageau in jos decizia de a primi finantare. Mai mult deoarece nu dadeam avans mare mai aparea un semn de intrebare. Cum dealerul avea interesul sa vanda masina iar Honda financial se uita doar la aspectul financiar au fost negocieri si intre e :). Spre norocul nostru am primit banii si masina si am putut sa plec cu o Honda Civic nou nouta de acolo. Nu stiu ce au facut cu Nissanul meu, sper ca au putut macar sa-l mute din parcare.

     Ca si concluzie nu mi-a placut sa am de aface cu dealerii auto, cel putin cu majoritatea dintre ei. Trebuie tupeu si pricepere la negociere altfel poti sa ramai prins in niste contracte dezavantajoase. Abia astept sa vina timpul sa ne luam urmatoarea masina, sa nu fiu presat de timp sa pot dicta eu regulile si ritmul negocierilor.

Pe curand!
 

Masina, o necesitate in SUA - partea I

Salutare (dupa mult timp) dragi cititori :),

     Mi-a cam iesit din obisnuinta sa scriu pe blog insa imi promit in fiecare saptamana ca ,, weekendul asta scriu pe blog''....nu-mi iese :). Asa ca acum, voi scrie insa nu promit ca voi reveni prea curand. Poate asa reusesc sa scriu mai des. Subiecte am, asta nu ar fi o problema. Astazi va voi povesti despre cum ne-am luat noi masina. Prima a fost un Nissan Altima second hand pe care am tinut-o cateva luni. A doua o Honda Civic, noua in leasing (am dat la schimb si Nissanul vechi). Dar sa o luam cu inceputul.
     Cam dupa vreo saptamana de la aterizarea noastra in Philadelphia ne-am dat seama ca povestile pe care le auzeam in Romania cum ca in America masina e o necesitate, sunt o realitate. Acum pentru a fi corect pana la capat trebuie sa stiti ca, daca locuiti intr-unul din orasele mari, aveti jobul si locuinta relativ aproape sau macar conectate cu mijloacele de transport in comun atunci, nu e chiar o problema atat de mare. Practic, toata aceasta legenda cu ,,masina it's a must'' vine de la distantele foarte lungi care sunt in SUA. Fara masina faci foarte mult timp pe drum daca folosesti transportul in comun, sau la unele e aproape imposibil sa ajungi.
In cazul nostru, venind la Adi si Anca care stau undeva la marginea orasului ne-am dat seama ca fara masina ne-ar fi foarte greu si sa mergem la interviuri. Asa ca am decis ca din banii pe care ii aveam sa ,,sacrificam" cateva mii de dolari si sa ne luam o masina. Sfatul meu este ca daca aveti ceva economii cand veniti aici si aveti si unde sa stati o perioada la inceput este bine sa va luati o masina deoarece va ajuta in multe situatii.
Dupa ce am stat noi si ne-am gandit si am calculat am zis ca vom lua o masina second hand de maxim 3500$-4000$. Si am inceput cautarile.
     Cele mai multe oferte se gasesc pe www.craiglist.com  Site-ul asta poate fi mana cereasca pentru cei care sunt la inceput de drum. Gasesti ce vrei aici. Partea proasta este ca cumperi lucruri folosite de altii si atunci si riscul sa iei teapa este mare. Dar, daca te pricepi la ceea ce cumperi si ai un pic de noroc poti sa gasesti niste dealuri foarte bune. Pentru masina mai exista varianta ,,auctions'' dar aici riscul sa iei teapa este si mai mare asa ca am ramas la craiglist.com. Am inceput eu cautarile dar eram oarecum si presati de timp deoarece vroiam sa dam  examenul de permis iar pentru traseu folosesti masina proprie. Cel mai rau lucru cand vrei sa cumperi masina second hand este sa nu te pricepi deloc la masini, asa cum sunt eu. Cand nici nu stii ce cauti pe un site asa de mare ca si craiglist risti sa cauti acul in carul cu fan. Totusi discutand si cu Adi am reusit sa reduc lista scurta la 3 marci: Nissan, Honda si Toyota. Fiind masini japoneze sunt mult mai bune decat cele americane dupa 8-10 ani. Am inceput sa dau primele telefoane si deja aveam 2 super oferte de masini la niste preturi incredibile ( cred ca erau masini vechi de 5-6 ani la doar 1000 - 1500 de dolari). Pareau tepe dar am vrut sa ma conving asa ca am sunat. Sunt practic o alta varianta a printului nigerian de pe email. In ambele cazuri nu reuseam sa vb cu nimeni, doar prin sms se comunica. Erau povesti triste si amandoi erau plecati din tara. Unul era in armata in slujba tarii, cealalta era ceva asistent medical intr-o misiune de caritate prin Africa. Practic imi ziceau ca ei nu sunt in tara, dar masina este si sa trimit eu banii prin nu stiu ce site sigur iar ei dupa ce vad ca banii au fost trimisi vor trimite masina. Haha...oare cineva chiar pica in plasa? Banuiesc ca da din moment ce exista asemenea oferte:).
     Revenind la lucruri serioase, chiar dupa prima tura de telefoane am gasit un albanez, tanar care isi vindea Nissanul Altima din 2002 cu 3500$. Am decis sa ne vedem, l-am luat si pe Adi cu mine care se pricepe la masini ca singur probabil nici nu stiam la ce sa ma uit si masina se prezenta intr-o stare buna. Cateva zgarieturi normale dupa 10 ani de condus in Philly, motorul arata bine, am verifica masina pe dedesubt si nu curgea nimic, am condus-o sa testam frane, directie si totul era ok; am negociat si a scazut preul la 3200$. Era prima masina pe care o vedeam si impotriva principiului meu de a nu cumpara primul lucru pe care il vad(amuzant este ca Adi avea acelasi principiu) am zis ca arata prea bine si pretul e bun pentru a nu profita. Asa cum am zis eram si presat de timp si am decis sa o iau. Toate bune si frumoase, am facut actele si aveam masina. Toate astea se intamplau undeva in luna Octombrie. Dupa cateva saptamani au inceput si primele probleme, pierdeam antigel si dupa o vizita la mecanic am aflat ca problema era mai mare de atat : masina avea garnitura de chiuloasa arsa iar antigelul se pierdea in sistemul de evacuare care afecta catalizatorul. Practic masina nu avea cum sa mai functioneze foarte mult timp. Neavand alta solutie, am decis sa mergem cu ea pana cedeaza de tot. Se apropia iarna si partea proasta era ca nu functiona nici incalzirea, se pare ca din aceiasi cauza. Cam o data la 4 saptamani masina nu pornea si trebuiau cateva incercari pentru a o urni din loc, permanent aveam grija sa alimentez cu antigel pentru a nu fierbe motorul, verficam si uleiul pentru ca ardea mult mai repede. Cu ocazia asta am mai invatat si eu lucrurile de baza la o masina :).
     In Philadelphia (si cred ca in toata America), verificarea tehnica a masinii (ITP-ul in Romania) se face anual iar eu in luna februarie 2015 trebuia sa duc caruta sa treaca testul :). Lucrurile se inrautatisera si deja problemele cu nepornitul erau tot mai dese, avea perioade si cand incepea sa tremure cand incetineam la semafor, semne ca se apropia sfarsitul. Reparatul nu era o varianta deoarece ma costa inca o data masina. Garnitura de chiuloasa nu e mare lucru si nu costa mult in schimb manopera ajungea la cateva mii de dolari. Cautand pe net am vazut ca de fapt, lotul de Altima din 2002 - 2004 au avut multe recall-uri in fabrica chiar pe aceasta problema dar era deja tarziu. Ar fi trebuit sa fac toata aceasta cercetare inainte sa o cumpar.
     In februarie am reusit sa gasesc un service al unui roman care m-a ajutat si  a facut cumva ca masina  sa treaca testul si mai castigasem un an (asta daca tinea masina atat). La un moment dat nu am mai reusit sa o pornim si vreo saptamana nu am miscat-o din fata casei. Era clar ca nu mai avea mult. Intre timp aflase si ca jobul meu de intern urma sa devina permanent si am decis ca trebuie sa ne luam alta masina. Aveam deja jumatate de an in SUA si am zis ca leasingul e cea mai buna varianta. Despre urmatoarea masina in partea a doua ca sa nu va plictisesc cu postari foarte lungi.