Sunday, August 2, 2015

Masina, o necesitate in SUA - partea a II-a

     Am decis noi sa ne cumparam masina noua iar leasingul era varianta cea mai convenabila. Nu doream o rata mare pe luna si incercam sa dam si un avans mai mic. Aici leasingul e un pic diferit fata de ce stim  ca exista in Romania. Cine ia o masina in leasing nu se gandeste sa o si pastreze si de aceea valoarea reziduala este mare iar rata lunara mica. De exemplu la o masina care costa undeva la 18 000$ - 19 000$ platesti din rate in jur de 7 000$ iar valoarea reziduala este 12 000$. Dobanda este foarte mica si variaza in functie de incadrarea finantarii. Cea mai mica este de 0.9%.
     Deasemenea auzisem ca toti dealeri de masini accepta si masina veche la schimb, iar a noastra cum era un hrab era clar ca o vom da. Am hotarat in principiu sa ramanem tot la masini japoneze si am inceput cautarile. Nu e foarte greu deoarece a fost de ajuns sa imi au numarul de telefon si adresa de email pe un site de intermediere pentru cumparari de masini ca au inceput sa curga ofertele de tot felul. Partea proasta era ca din nou eram oarecum presati de timp deoarece Nissanul nu mai avea mult si trebuia cumva sa-l ducem la dealer sa mai luam ceva bani si pe el.
     Per total nu pot sa zic ca mi-a placut toata aceasta experienta deoarece delaeri auto au un stil foarte uracios de a vinde. Primul dealer care mi-a trimis oferta prin email si care a fost atractiva era undeva intr-un orasel chiar la iesirea din Philadelphia si era vorba de un Chevy Cruze. Reprezentatul firmei care mi-a dat email si care m-a rugat sa confirm chiar in ziua intalniri ca voi ajunge nu era prezent in show room. Primul semn de neseriozitate mi-am zis. Intreb de oferta primita pe email mi se zice ca nu mai e valabila desi o primisem cu cateva zile inainte. Incercand sa aflu de ce nu mai e valabila cel cu care discutam mi-a zis ca de fapt nici nu exista si ca cel cu care am vorbit are ,,un stil mai agresiv de vanzare" pentru a atrage lumea in showroom. Adica minte pe fata doar sa mergi la ei si mai departe vad ei cum se descurca.
     Un alt lucru care nu imi place este ca daca nu esti un mare fan de masini si nu stii ce cauti exact nu iti spune un pret aproximativ. Incercam sa aflu un  pret de pornire si ii spuneam ca nu ma intereseaza marca, model doar pretul conteaza. El insista sa merg sa o conduc sa vad daca imi place. Eu ii spuneam ca masinile noi toate merg la fel din punctul meu de vedere..el ca sa simt masina :)). Nu cred ca sunt nici eu un client prea placut pentru dealeri auto. Intr-un final, am obtinut o oferta de la el si ca revin in 2-3 zile sa close the deal. Evident ca nu aveam de gand sa revin la ei insa am decis sa ma folosesc de oferta lor pentru a avea un punct de plecare la ceilalti dealeri.
     Oricum noi vroiam o japoneza asa ca intr-o vineri seara impreuna cu Andreea am luat la rand Toyota, Hyundai si Honda. Nissan am zis ca nu, ca inca aveam sechele de la Altima :). Toyota a picat din prima datorita pretului si mi s-au parut cei mai profi ca macar mi-au zis sincer ca nu imi pot oferi nimic si nu au incercat sa ma ia cu simtitul masinii si alte prostii. Hyundai cu un Elantra aveau oferta buna insa am zis sa incercam si la Honda. Era deja destul de tarziu cand am intrat in reprezententa Honda. Practic nu am apucat sa intram ca am fost abordati din parcare de un baiat (mai tarziu aveam sa aflam ca era nou angajat si noi eram primii clienti:)) si am inceput clasic cu povestea mea. Am oferta asta de la Chevy dar cineva mi-a recomandat dealerul vostru ca aveti oferte bune asa ca daca puteti sa oferiti ceva mai ieftin cumpar de la voi. Inca un lucru care nu imi place este ca petreci mult timp asateptand. Nu stiu cum se face ca niciodata cel cu care discutii nu poate sa ofere nici o informatie pana ce nu merge in spate sa discute cu sefu'. Asa ca negocierea noastra s-a intins vreo ora, timp in care 45 de minute am asteptat si faceam telefonul fara fir. Oribil. Mi-am si promis ca la urmatoarea masina pe care o cumpar voi incepe din timp si le spun ca daca ma lasa singur plec. Ori discuta cu mine ori ma duce la sefu'.
     In fine, aproape de ora inchiderii cadem de acord la rata lunara, la avans si la pretul pe Altima, 1000$. Totul era sa porneasca :). Fiind tarziu urma sa finalizam a doua zi totul. Noi trebuia sa mai ducem cateva acte:  dovada cu salariul si cateva nume de persoane din SUA care ne recomanda. Tot a doua zi, urma sa ne verifice istoricul si sa ne accepte sau nu pentru finantare.
     Sambata dimineata la ora 10.00 eram in show room si am plecat cu masina la ora 17.00!!!. Parca cumparam o flota intreaga nu o masina amarata dintre cele mai ieftine. In tot acest timp, eu tot ce aflam de la baiatul meu cel nou era ca asteptam sa vedem ce zice banca. Pe la ora 14 apare directorul financiar care imi spune ca preluat actele mele (dupa 4 ore!!!) si ca revine in scurt timp cu un raspuns. In mod normal ar fi trebuit sa plec insa Nissanul pornise dimineata si era deja in curtea lor :) plus ca ceea ce imi oferise era pe placul nostru si nu stiam daca mai gasesc asa oferta. Si am acceptat sa astept si am tot asteptat. Cel mai rau era ca nu aflam nici un motiv, nici o explicatie de ce trebuie sa astept.
     Intr-un final revine directorul financiar cu vesti. E gata. pot sa iau masina. Am obtinut finantare cu acelasi pret pe Altima, acelasi avans rata lunara mai mare cu 20$ (crescuse de la 150$ la 170$!!!). Deja nu mai aveam nervi de nimic si i-am si zis ca este o pacaleala si ca sunt niste escroci iar eu sunt pus in fata faptului implinit. Puteam sa refuz insa dupa atatea ore de asteptare 20$ nu mi se pareau asa multi. Oricum nu mai intelegeam nimic. Saracul meu baiat era mai pierdut ca mine si nici el nu stia sa imi explice prea mult. El atat stia - banca, asteptam sa vedem ce zice banca...incepusem sa cred ca banca e o entitate superioara care ne dicteaza totul in viata.
     In timp ce semnam actele cu managerul financiar am primit raspunsurile la toate intrebarile mele. Pe scurt totul a durat asa mult deoarece in prima faza nu am fost acceptat la finantare. Scorul meu era bun (711) insa timpul petrecut in SUA si faptul ca aveam doar un card de credit trageau in jos decizia de a primi finantare. Mai mult deoarece nu dadeam avans mare mai aparea un semn de intrebare. Cum dealerul avea interesul sa vanda masina iar Honda financial se uita doar la aspectul financiar au fost negocieri si intre e :). Spre norocul nostru am primit banii si masina si am putut sa plec cu o Honda Civic nou nouta de acolo. Nu stiu ce au facut cu Nissanul meu, sper ca au putut macar sa-l mute din parcare.




     Ca si concluzie nu mi-a placut sa am de aface cu dealerii auto, cel putin cu majoritatea dintre ei. Trebuie tupeu si pricepere la negociere altfel poti sa ramai prins in niste contracte dezavantajoase. Abia astept sa vina timpul sa ne luam urmatoarea masina, sa nu fiu presat de timp sa pot dicta eu regulile si ritmul negocierilor.

Pe curand!
 

No comments:

Post a Comment